Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final, totul se sfârșește la mormânt.

La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. De ce îmbătrânim? De ce ne îmbolnăvim și murim? Care este originea morții și cine a stabilit aceste reguli ale vieții?

Multe întrebări se învârt în jurul sensului existenței noastre: Ce rost are să ne naștem, să trăim 70-80 de ani, doar pentru ca totul să se termine la cimitir? Care este scopul acestei scurte vieți pe pământ? Suntem doar consumatori ai timpului? Ce sens are să ne bucurăm de viață, dacă, în cele din urmă, vom muri și vom fi uitați?

Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat? Ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte? Este moartea un pas către o altă formă de existență, o tranziție spre altceva?

Dacă există viața veșnică, de ce trebuie să experimentăm moartea pentru a ajunge la acea nouă viață? A creat Dumnezeu acest ciclu fără sens?

Ne întrebăm, de asemenea, cine este acest Dumnezeu care se spune că ne-a creat. Ce putem afla despre El și despre natura Sa? Unde locuiește El? Și cum este lumea în care trăim noi comparativ cu lumea în care se află Dumnezeu? Cum se raportează aceste două realități una la cealaltă?

Mulți oameni consideră că ”rostul vieții” constă în a o trăi în prezent, urmărind un standard cât mai înalt de calitate. O analiză mai profundă arată că majoritatea populației mondiale se concentrează pe consumarea vieții de zi cu zi, fără a manifesta o preocupare semnificativă pentru ceea ce s-ar putea afla dincolo de moarte.