Citeste online Descarca PDF

În planul Său veșnic, Dumnezeu nu a avut în vedere doar iertarea păcatelor, ci refacerea chipului Său în om. A creat o ființă deosebită, capabilă să gândească, să aleagă și să iubească, cu intenția ca, în colaborare cu El, să ajungem „la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. Lucrarea aceasta începe la nașterea din nou și continuă prin transformarea caracterului, până când se imprimă în noi trăsăturile lui Hristos.

Broșura poate fi ascultată și audio accesând-o în întregime mai jos
Transformați_după_chipul_lui_Hristos – Broșura audio.mp3

Viața trăită aici, în prezența ispitirilor și a încercărilor, nu este o greșeală de proiectare, ci cadrul rânduit de Dumnezeu pentru formarea noastră. Niciun om nu ajunge desăvârșit doar prin cunoaștere teoretică; desăvârșirea vine prin exersare și imitarea Învățătorului, așa cum un ucenic își copiază maestrul până când deprinde aceeași măiestrie. Încercările prin care trecem lucrează răbdare, iar răbdarea își face lucrarea până când devenim „întregi” sau desăvârșiți în Hristos.

Dumnezeu ne atrage spre această cale nu prin constrângere, ci prin frumusețea inimii Fiului Său. Privind ca într-o oglindă la caracterul Lui—îndurarea, bunătatea, blândețea, îndelunga răbdare—Duhul Sfânt ne transformă „din slavă în slavă”, iar chipul lui Hristos prinde contur în noi. Când suntem cu adevărat cuceriți de frumusețea Lui, se naște în noi dorința arzătoare nu doar de a-L admira, ci de a-I semăna.

De aceea, Biserica nu este doar un loc de închinare, ci școala lui Hristos, familia în care pruncii în credință cresc sub îngrijirea părinților duhovnicești, învățând lepădarea de sine, smerenia, evlavia și viața în neprihănire. Aici, sub călăuzirea Cuvântului și a Duhului Sfânt, ucenicul este format „până va ajunge la starea de om mare”, iar fiecare mădular își dă partea pentru maturizarea întregului Trup.

Această chemare exclude o „evanghelie ieftină” care se oprește la iertare fără ucenicie. Domnul Isus ne cheamă să trăim cum a trăit El: în ascultare față de Tatăl, în lepădare de sine, în neprihănire practică. Doar astfel vom avea deplină încredere în ziua judecății—când dragostea Lui desăvârșită, întipărită în noi, izgonește frica și confirmă că am fost cu adevărat transformați după chipul Lui.